Miercuri, 9 aprilie, pianistul român care a reușit să se claseze pe locul doi la competiția „Norvegienii au talent”, cântă pe scena Casei de Cultură „Pompeiu Hărășteanu” din Luduș. Bogdan Ota, muzicianul român care a fost descoperit mai întâi de norvegienii, deși absolvise înainte Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, vine să susțină un concert caritabil, denumit „Artă pentru suflet”, toate fondurile care vor fi strânse din bilete, dar nu numai, urmând să meargă la Fundația Impuls, care se ocupă cu ajutorarea copiilor cu dizabilități. Înainte de eveniment, am reușit să stăm câteva zeci de minute de vorbă cu el despre motivația unui astfel de concert și ajutorul pe care copiii aflați sub aripa Fundației Impuls ar urma să-l primească.
De ce?
Reporter: Care este scopul concertului de la Luduș, pe care-l veți susține miercuri?
Bogdan Ota: „Concertul de la Luduș a venit la propunerea domnului Zoltan Szilágyi, prieten de-al meu, cu care am intrat în contact cu ocazia unor alte evenimente de caritate pe care le-am susținut în Cluj. Dumnealui a participat, fiind un tip caritabil și generos de felul lui, iar cu ocazia asta mi-a făcut invitația să ajutăm financiar Fundația Impuls din Luduș, în urma unui eveniment în care să împletim caritatea cu arta și să ajutăm copiii cu dizabilități severe din Luduș. Problema este, la Luduș, că există 11-12 astfel de copii care nu provin din familii foarte înstărite. În majoritatea cazurilor, părinții sunt nevoiți să trăiască cu un astfel de copil toată viața, fără a primi ajutor de la psihopedagogi sau kinetoterapeuți care le-ar putea ușura viața. Nu-l pot abandona, nu se pot despărți de el. În această situație, am fost sensibilizat de poveste și încerc să conving cât mai multă lume să ajute. Nu-i poți convinge așa, pur și simplu pe stradă, dar cu ocazia unui spectacol se mai poate vinde un tablou, se mai poate vinde un oarecare obiect de artizanat, iar toți acești bani se duc la Fundația Impuls și ajută copiii. Dacă Fundația Impuls are suficienți bani, măcar pentru o perioadă de timp, ca să mai suplinească din nevoi, atunci datoria părintelui care a rămas să fie gardian ai destinului acestor copii, devine mult mai ușoară. Le ia de pe umeri din responsabilități, cel puțin pe cele legate de bani. Astfel, atunci când știu că banii ajung la beneficiar, mă implic în acte de caritate”.
Rep.: Cum puteți să verificați încotro o iau banii?
B. O.: „Nu pot să verific, e adevărat. Pot doar să mă bazez pe buna-credință a celor împreună cu care mă implic în astfel de evenimente. Din câte îl cunosc pe domnul Zoli Szilágyi, și-l cunosc de mai demult, nu-i pot contesta buna – credință. La rândul său, el a garantat pentru doamna Mărioara Șofron, președintele Asociației Impuls, cea care reprezintă fundația, iar în aceste condiții am spus da, hai să facem. Dacă venea un total necunoscut să-mi spună hai să strângem bani pentru o fundație oarecare, pentru că banii aceia vor merge pentru nu știu ce cauză, cu siguranță nu m-aș fi implicat așa, cu ochii închiși. Aș fi stat multă vreme să studiez persoanele, cauza, fundația și să mă asigur că scopul este acela care mi-a fost introdus și nu altul”.
Experiențe pozitive
Rep.: Ați avut experiențe negative de acest fel până acum, să fi susținut concerte caritabile, iar mai apoi să fi aflat că banii au luat o cale greșită?
B. O.: „Din fericire nu… Am fost atent, am căscat ochii. Am avut doar experiențe pozitive. Colaborarea mea cu Biserica Ortodoxă a fost una revelatoare de-a dreptul, pentru că împreună cu Arhiepiscopia Vadului Feleacului și Clujului, am strâns bani pentru un centru de îngrijiri paliative la Cluj. Aici sunt oameni care sunt în fază terminală cu acea boală pe care nu îmi place s-o menționez, iar ce mi-a plăcut (eu am avut la un moment dat, un dinte împotriva unor preoți care sunt deontologi numai așa cu numele) a fost că arhiepiscopul, domnul Vasile Someșanul, mi-a explicat: Bogdan, în acest centru, (chit că e făcut din donații ortodoxe) s-a internat și catolicul, și baptistul, și martorul lui Iehova și oricine este afectat de această oribilă maladie. Am văzut că acest centru, care este o investiție îngrozitor de mare, a fost susținut de mulți oameni de afaceri. Unul a dat acoperișul, altul a dat tabla, altul a dat pavelele, altul geamurile și mi-am dat seama că oricâte donații, oricât ar fi ei lipsiți de tact, oricât de multă bună-voință ar exista, Biserica Ortodoxă nu poate să susțină acest centru pentru că nu e singura chestie pe care o au în grijă. Și atunci am găsit de cuviință ca, împreună cu arhiepiscopul, să organizăm acest eveniment. S-au strâns în jur de 500 de milioane, a fost un succes total. Mai ales că eu mai avusesem un concert în Cluj, cu o săptămână sau două înainte, am reușit din nou să umplu sala filarmonicii la refuz și toată lumea să doneze. Deci, din fericire, am avut experiențe plăcute în astfel de evenimente. Însă de la televizor am învățat despre cele neplăcute și de aceea suflu și-n iaurt înainte de a mă implica într-un act caritabil”.
La Luduș, CL a zis DA
Rep.: Câtă lume vă așteptați să vină la Luduș? Ați făcut paralela asta cu Clujul, dar totuși Clujul este puțin altceva.
B. O.: „Da, așa este, Clujul este un centru cultural foarte mare. Domnul Zoltan Szilágyi, fiind un tip boem, speră că va reuși să umple acea sală. Sala are 470 de locuri. Dumnealui, pe lângă faptul că m-a asigurat că este cât se poate de pozitiv în privința acestui eveniment, a subliniat totodată faptul că nu are niciun fel de rezerve că evenimentul nu va fi un succes. … chiar în ziua în care am stabilit data interviului, în dimineața aceea, am fost personal în Consiliul Local. Dumneavoastră probabil știți, ei au problemele lor pe cap, probabil afacerile care le merg mai bine sau mai puțin bine, dar eu nu m-am dus acolo să alint pe nimeni, le-am spus-o într-un mod cât se poate de direct și pe scurt, da, arta e artă, e frumos, dar îi trebuie bani mulți…”.
Rep.:Și ați reușit să smulgeți măcar vreo promisiune de ajutor de la ei?
B. O.: „Nu, am reușit să smulg, într-un sfert de oră, 50 de milioane de lei vechi. Da, a fost un rezultat absolut excepțional… Cinci minute am vorbit în acest mod al meu direct, am plecat apoi spre Radio Transilvania din Luduș, iar pe drum ne-au sunat domnul primar că au aprobat în Consiliu această sumă de 5.000 de lei. Apoi oamenii de afaceri din Luduș, fiecare cu o afacere mai mare sau mai mică – o spălătorie, un chioșc, un magazin de mobilă – fiecare a donat cât a putut. În acest moment există deja o sumă considerabilă strânsă, iar evenimentul încă nu a avut loc. Suma va mai fi suplimentată cu aceste bilete, care de fapt nu sunt practic bilete, sunt invitații la concert și reprezintă donații”.
Invitația
Rep.: Cât reprezintă această invitație?
B. O.: „Această invitație… hai să-i spunem bilet, ne-am gândit să plece de la 30 de lei în sus. 30 de lei ar fi o sumă de bun-simț, considerând că vom calcula că se vând 400 de bilete (Doamne ajută!), asta înseamnă 12.000 de lei, pe care dacă-i împărțim la 11 copii cu nevoi speciale sună bine. Numai că nu-i împărțim doar la ei, ci și la cei care au grijă de copiii respectivi. Asta însemnând părinți, îngrijitori, fundație etc. Pentru că la Guvernul României mai mult dăm decât luăm, nu prea așteptăm să primim, am făcut ca aceste bilete să fie de fapt donație, ca ele să nu fie purtătoare de taxe și impozite, iar acești oameni, săracii, să beneficieze de întreaga sumă pe care o dă cetățeanul. Rezultatele strângerii de fonduri și a licitației cu obiecte de artizanat sau de artă, ce va fi acolo, vor fi făcute publice în presă bineînțeles, a doua zi după eveniment”.
A consemnat,
Cătălin Hegheș
Sursa: PUNCTUL – www.punctul.ro
