Home / Istoric / Repere Istorice Ludusene

Repere Istorice Ludusene

Repere Istorice Ludusene

     Incepem serialul “Repere istorice ludusene” cu secventa “Ludusul – ca unitate administrativ-teritoriala de-a lungul milenilor”.

Descoperiri arheologice plaseaza inceputurile urbei noastre in preistorie, cu cel putin doua milenii inainte de nasterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

In mileniul intâi i.d.Hs., când geto-dacii sunt amintiti ca fãcând parte din ramura nord dunãreanã a numerosului neam al tracilor, pe actualul teritoriu al Ludusului existau douã asezãri dacice, una la Gheja, cealaltã la Ludus. Acestea au fãcut parte, pe vremea regilor Burebista si Decebal, din Dacia, care avea capitala la Sarmizegetusa. Aici se vorbea limba geto-dacã.

In timpul stãpânirii romane asupra Daciei (106-274 d.Hs.), in spatiul geografic al Ludusului s-au constituit, alãturi de vechile sate ale dacilor, asezãri romane (la Gheja, la Ludus si pe cuprinsul fostei ferme legumicole si de hamei, spre Chetani; aceasta din urmã se intindea pe 4 hectare).

Atât asezãrile dacilor, cât si cele ale romanilor din spatiul ludusean au fãcut parte din provincia creatã de impãratul Traian, numitã in izvoare istorice, succesiv, Dacia Felix, Dacia Superior, Dacia Apulensis, provincie componentã a Imperiului Roman. Sub aspect militar, satele de aici erau supravegheate de unitãti militare care apartineau Legiunii a XIII-a Gemina, cu sediul la Apulum (Alba Iulia). Limba oficialã impusã a fost limba latinã.

Dupã retragerea aurelianã (271-274 d.Hs.), locuitorii daco-romani si apoi români ai Ludusului s-au constituit intr-o obste sãteascã de sine stãtãtoare. Obstea era condusã de un jude, de un sfat al bãtrânilor si de jurati. Comunitatea etnicã, lingvisticã, interesele comune si nevoia de apãrare in fata valurilor succesive de populatii migratoare, i-a indemnat pe luduseni sã seinfrãteascã cu românii din obstile sãtesti invecinate, intâi intr-o romanie popularã, apoi intr-un cnezat, iar in secolul al IX-lea in Voievodatul românesc condus de legendarul Gelu Românul, Voievodul Transilvaniei. Aici se vorbea, firesc, limba românã.

Dupã cucerirea Transilvaniei de cãtre regalitatea maghiarã (sec. X-XII), românilor de aici le-au fost rãpite drepturile si libertãtile strãmosesti, pãmânturile arabile, pãsunile, fânetele, pãdurile, apele. Ludusul a fost transformat intr-un simplu sat iobãgesc (donat, vândut, cumpãrat, pierdut si câstigat la jocul de cãrti, lãsat mostenire cu iobagi cu tot), aflat pe mosia câte unui maghiar innobilat de regii Ungariei. Asa este atestat documentar Ludusul in documentele medievale. Ungurii au impus limba maghiarã, ca limbãoficialã.

Prima, de fapt cea mai veche atestare documentarã a Ludusului dateazãdin anul 1241, an in care asezarea si comunitatea umanã de aici au avut mult de suferit din cauza jafurilor, incendilor si crimelor comise de hoarda tãtaro-mongolã condusã de Bochitor.

Prin infiintarea, crearea comitatelor in Transilvania, Ludusului a fost inclus in Comitatul Turda-Aries.

Incep]nd cu anul 1541, când Transilvania devine Principat autonom, sub suzeraintate otomanã, pe la Ludus s-au perindat ostile rivale ale ungurilor care râvneau la domnia Principatului, ieniceri si spahii turci in cãutare de hranã, furaje, robi si tribut, hoarde de tãtari venite tocmai din Crimeea dupã pradã, cãtane imperiale impinse incoace de monarhii habsburgi de la Viena din calcule strategice cu bãtaie lungã.

Pacea de la Karlowitz (1699) a schimbat stãpânirea asupra Transilvaniei. Ludusul, ca de altfel intregul spatiu intracarpatic, a fost acaparat de habsburgi si incorporat in vastul si multinationalul Imperiu Habsburgic, cu capitala la Viena. Intre 1699 si 1850, Ludusul a apartinut din punct de vedere administrativ de plasa Bogata, comitatul Turda-Aries din Principatul, si apoi Marele Principat al Transilvaniei. Guvernul Principatului se afla la Sibiu. Limba oficiala a devenit limba germana, dar la Ludus se vorbea si româneste si ungureste.

Politica de reforme iluministe, liberale si neoliberale, promovatã de austrieci, a avut urmãri insemnate si pentru luduseni. Dupã anul 1800, Ludusul este ridicat la rangul de comunã, iar in anul 1850, Ludusul devine centrul administrativ al plasei Ludus, atunci infiintatã.

Crearea Imperiului dualist Austro-Ungar, in anul 1867 si alipirea nedreaptã a Transilvaniei (locuitã un proportie covârsitoare de români) la Ungaria, a produs o nouã schimbare de stãpânire asupra Ludusului. Din punct de vedere administrativ, Ludusul a continuat sã fie comunã, resedinta plasei Ludus, componentã a Judetului Turda-Aries.

Intre anii 1867 si 1918, Ludusul, ca de altfel intreaga Transilvanie, a facut parte din Ungaria Mare. Aici erau aplicate legile adoptate de Parlamentul si Guvernul de la Budapesta, legi ostile românilor, care vizau disparitia românilor prin maghiarizare fortatã. In acea perioadã, la Ludus isi desfãsurau activitatea Primãria, Prefectura plasei, postul de jandarmi, circumscriptia financiarã cu functionari numai de etnie maghiara, desi populatia Ludusului si a Plasei Ludusera majoritar româneasca. Limba oficialã impusã era limba maghiarã.

Partidul National Român, creat in anul 1881, a obtinut dreptul sã plaseze aici sediul Cercului electoral al Ludusului de Mures.

Românii din Ludus au infiintat, in anul 1891, un despãrtãmânt al Asociatiunii Transilvane pentru Literatura si Cultura Poporului Român, prescurtat ASTRA.

In anul 1897, Ludusul era dezmierdat cu epitetul de “orãsel infloritor”.

Intre anii 1903 si 1905, Guvernul de la Budapesta a colonizat la Luduscâteva sute de familii de etnie maghiarã, cu intentia mãrturisitã public de a schimba raportul demografic in favoarea maghiarilor si in dauna românilor. In acei ani, prin colonizare, au apãrut satele Rosiori (Andrassy; Telep), Avrãmestisi Fundãturã.

Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, i-a salvat si pe românii luduseni de primejdia pierderii identitãtii nationale. Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a adus Ludusul acolo unde trebuia sa-i fie locul firesc dintotdeauna: in statul national Unitar român, in România. Limba oficialã a redevenit limba românã.

Intre anii 1919 si 1947, Ludusul a râmas tot in categoria comunelor mari, centrul administrativ al Plasei Ludus, din Judetul Turda, Regatul României.

Dictatul de la Viena (30 august 1940), prin care Ungaria Horthysta a rãpit nord-vestul Transilvaniei nu a atins administrativ Ludusul. Localitatea noastrãa rãmas intre granitele României.

In timpul celui de al doilea rãzboi mondial, pentru o foarte scurtã perioadãde timp, adicã intre 5 septembrie 1944 si 9 octombrie 1944, Ludusul a ajuns sub ocupatia armatelor germane si maghiare. Administratia româneascã a fost dizolvatã si a fost impusã o administratie maghiarã. In acel scurt timp, ocupantii au asasinat 13 evrei si 5 români luduseni, printre care si pe notarul (secretarul) Primãriei Ludus, Mihail Polacek. La 9 octombrie 1944, armata românã a eliberat Ludusul.

La 30 decembrie 1947, monarhia a fost abolitã, regele Mihai I al României a abdicat. Comunistii au proclamat Republica Popularã Românã, “stat democratpopular, stat al oamenilor muncii de la orase si sate”.

Intre anii 1948 si 1950, Ludusul a continuat sã fie centrul Plasei Ludus.

In anul 1951, a fost creat Raionul Ludus, care a apartinut initial de Judetul Cluj, dar, ulterior, a fost repartizat Regiunii Mures Autonome Maghiare cu resedinta la Târgu Mures. Conducãtorii administratiei locale erau recrutati numai din rândurile membrilor Partidului Muncitoresc Român, partid care si-a reluat denumirea de Partid Comunist in anul 1965. In aparatul de partid si cel administrativ al orasului si al Raionului Ludus au fost reprezentate, proportional, cu numãrul locuitorilor, toate etniile de aici: români, maghiari, evrei, tigani.

In anul 1960, Ludusul a fost declarat oras.

In anul 1965, a fost proclamata Republica Socialista România. Ludusul era considerat atunci un oras agroindustrial, “in plinã dezvoltare”.

In anul 1968, odatã cu noua impãrtire administrativteritorialã a tãrii, Raionul Ludus a fost desfiintat. Localitatea noastra este, de atunci, o unitate administrativteritoriala de baza, un oras de marime mijlocie din Judetul Mures.

Revolutia din decembrie 1989 a dus la dizolvarea Comitetului orasenesc al Partidului Comunist Român, a Consiliului popular orãsenesc, ales in temeiul legislatiei comuniste, Sindicatul unic, Organizatia localã a Democratiei Unitãtii Socialiste. Puterea localã a fost preluatã de reprezentanti ai Frontului Salvãrii Nationale (F.S.N.), constituiti in Consiliul Fronutului Salvãrii Nationale (care si-a schimbat denumirea in C.P.U.N. – Consiliul Popular al Unitãtii Nationale) – ca putere legislativã, de un primar si un viceprimar – ca putere executivã. Au fost reinfiintate organizatiile locale ale partidelor istorice, Partidul National Român (sub noua denumire de P.N.|.C.D.) si Partidul National Liberal, precum si organizatii locale ale noilor partide politice: Partidul Democratiei Socialiste din România (P.D.S.R.) – actualmente P.S.D., Uniunea Democratã a Maghiarilor din România (U.D.M.R.), Partidul Unitãtii Nationale a Românilor (P.U.N.R.), Partidul Ecologist, Federatia Ecologistilor, Partidul Automobilistilor, Partidul Democrat Român, Partidul Pensionarilor, Partidul Socialist al Muncii, Partidul România Mare, Partidul Democrat Agrar, Partida Romilor. In urma alegerilor democratice din anul 1992, a fost constituit Consiliul Local al orasului Ludus (alcãtuit din 19 consilieri) – ca putere localã legislativã, un primar si un viceprimar, ca reprezentanti ai puterii executive locale, a fost numit un secretar al Consiliului Local, ca reprezentant al Guvernului României la Ludus. In locul Militiei a fost creatã Politia, in locul sindicatului unic s-au infiintat sindicate profesionale independente.

La Ludus se resimt efectele tranzitiei de la economia planificatã, de tip communist, la economia de piatã de tip occidental si spre statul de drept, cele mai evidente fiind declinul productiei industriale, reducerea locurilor de muncã,somajul ridicat, inflatia, scãderea puterii de cumpãrare a marii majoritãti a ludusenilor, dar si infiintarea a zeci de societãti comerciale cu capital privat, privatizarea fostelor intreprinderi socialiste, retrocedarea pãmânturilor si clãdirilor nationalizate in timpul comunismului, aparitia unei numeroase categorii de luduseni bogati, indiferent de etnie etc.

(Date statistice referitoare la populatia Ludusului intre recensãmântul din anul
1785 si recensãmântul din anul 2002)

In anul 1785, anul in care Horia si Closca au fost zdrobiti cu roata pentru cã au dorit desfiintarea iobãgiei si improprietãrirea tãranilor, impãratul Iosif al II-lea a poruncit efectuarea unui amãnuntit recensãmânt.

Potrivit datelor cuprinse in acel recensãmânt, Ludusul avea 920 de locuitori. Dintre acestia, 472 erau bãrbati si 448 erau femei. Comunitatea luduseanã avea 121 de copii intre 1 si 12 ani, 42 de copii intre 13 si 17 ani. Din cei 757 de adulti, doar 14 familii fãceau parte dintre marii proprietari de pãmânt. Pãmânturile lor erau lucrate de 71 de familii de iobagi si 114 familii de jeleri.

In anul 1838, la Ludus erau 313 case, iar la Gheja, 223 case. Rãmâne la latitudinea cititorului sã estimeze numãrul familiilor si al locuitorilor.

In anul 1857 populatia Ludusului a fost de 1.189 de locuitori. In cei 72 de ani trecuti de la recensãmântul din anul 1785, populatia a crescut cu doar 269 de locuitori, revenind, in medie, o crestere de 37 de locuitori la fiecare 10 ani. Sã nu uitãm insã cã, intre timp, a avut loc revolutia din anii 1848-1849, când revolutionarii maghiari au ucis peste 40.000 de români din Transilvania, printre care s-au aflat si cei 10.000 de români din Ludus si din alte sate românesti de pe valea Muresului refugiati in pâdurea de la Cecãlaca.

In anul 1900, populatia a sporit la 2.386 de locuitori. Guvernantii de la Budapesta au apreciat ca numarul maghiarilor din Ludus este prea mic, iar al românilor pre mare. In consecinta au trecut la colonizarea Ludusului cu maghiari adusi din alte pãrti ale Ungariei Mari. Au luat fiintã astfel colonia interioarã (situatã pe malurile pârâului de câmpie) si colonia exterioarã (Andrassy = Telep = Rosiori).

La 31 decembrie 1910, Ludusul avea 6.026 locuitori, iar plasa Ludus avea 35.987 locuitori. Dintre cei 35.987 de locuitori ai plasei Ludus, 25.836 erau români, 7.112 maghiari, 1.339 evrei, 199 germani, 31 slavi. Un numar de 1.470 locuitori au fost grupati in categoria “altii” (fara precizarea etniei).

Acesta a fost ultimul mare recensamânt efectuat de guvernul Ungariei inainte de destramarea Imperiului Austro-Ungar. Potrivit datelor acestui recensamânt, 57,5% din populatia Transilvaniei era de etnie româna, in timp ce maghiarii reprezentau doar 40% din totalul transilvanenilor.

Au urmat primul razboi mondial (1914-1918) si unirea Transilvaniei cu tara mama România la 1 Decembrie 1918. Aceste doua mari evenimente istorice au produs modificari si in viata ludusenilor. Primul a fost insotit de pierderi de vieti omenesti, de reducerea considerabila a fortei de munca barbatesti din gospodarii, de rechizitii pentru armata, de foamete si saracie.

Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a oferit ludusenilor sansa afirmarii libere pe plan politic, social, economic si spiritual, fara nici o discriminare etnica sau religioasa. Administratia româneasca nu a persecutat, nu a arestat, nu a ucis nici un ludusean pe motiv ca ar fi maghiar sau de alta etnie. In perioada interbelica, populatia Ludusului a sporit necontenit.

La 29 decembrie 1930 populatia Ludusului s-a ridicat la 7.265 de persoane.

Participarea României la al doilea rãzboi mondial (22 iunie 1941 – 9 mai 1945) a produs ludusenilor noi suferinte, noi pierderi de vieti omenesti, saracie si foamete. Sporul natural al populatiei a scazut din nou.

Un raport statisctic privind elevii scolii primare Ludus – Gara in anul scolar 1947-1948, ne ajuta sa intelegem situatia dificila prin care au trecut ludusenii dupa razboi.

Total elevi: 69 (din care 67 români si 2 germani)

Starea materiala a elevilor:

instariti: 9

saraci: 28

foarte saraci: 32

Profesia parintilor:

Tarani: 38

Muncitori: 20

Functionari: 11

Din cei 38 de analfabeti care urmau cursurile de alfabetizare, 7 proveneau din familii instarite, 8 din familii sarace si 23 din familii foarte sarace.

Politica de industrializare si de urbanizare promovata de autoritatile comuniste dupa proclamarea Republicii (30 decembrie 1947) a avut efecte si asupra structurii demografice din Ludus. Trebuie sa recunoastem ca si perioada comunista (1947-1989) a facut parte din istoria românilor, cu bunele si relele sale, ca oricare alt regim. Construirea si darea in folosinta a Topitoriei de cânepi, a Fabricii de zahar, a Fabricii de Confectii Metalice si Articole din Cauciuc (F.C.M.A.C., azi Romvelo), a Fabricii de lapte praf si a Filaturii, a R.A.G.C.L.-ului, a Cooperativei “Deservirea” si a Cooperativei de consum, a S.M.A.-ului, a creat noi locuri de munca. Populatia activa si ocupata a Ludusului a sporit rapid.

Câteva date statistice ne spun mai mult decât o mie de cuvinte. Pentru cei interesati oferim urmatoarele informatii:

A) Numarul angajatilor din orasul Ludus:

– in anul 1960: 2.237;

– in anul 1973: 4.470;

– in anul 1975: 5.959.

B) Locuri de munca pentru ludusenii anului 1973:

– in industrie: 2.324 (36,8%);

– in agricultura: 1314 (20,8%);

– in transporturi si telecomunicatii: 593 (9,4%);

– in comert: 480 (7,6%);

– in gospodaria communala: 429 (6,7%);

– in sanatate: 383 (6,1%);

– in invatamant si cultura: 227 (3,5%);

– in constructii: 239 (3,8%);

– in administratie: 175 (2,8%);

– in alte ramuri: 155 (2,5%).

Dintre acestia 925 erau navetisti.

Populatia Ludusului in anul 1977:

14.891 – total populatie, din care:

       11.524 (77,38%) – populatie urbana;

– 3.367 (22,62%) – populatie rurala, din care:

       – la Gheja – 1.732 locuitori;

       – la Rosiori – 973 locuitori;

       – la Avramesti – 270 locuitori;

       – la Ciurgau – 101 locuitori;

       – in Cioarga – 48 locuitori;

       – la Fundatura – 43 locuitori.

Evolutia populatiei din trei catune apartinatoare Ludusului, intre 1910 si 1977:

LOCALITATEA

1910

1977

+; – fa[ de 1910

Avramesti

226

270

+ 44

Ciurgau

294

48

– 246

Fundatura

233

43

– 190

In anul 1977, se considera ca aceste trei catune nu prezinta indici de viabilitate funcaionala, motiv pentru care au fost propuse pentru desfiintare. Ele exista si astazi.

In anul 1977, au fost recenzate 2.926 de cladiri (inclusive blocurile de locuinte). Dintre acestea, 153 erau in proprietatea statului, 2773 apartineau particularilor. Cele 2926 de cladiri adaposteau 4.022 de locuinte (cu 7.604 camere), cu o suprafata totala de 118.624 mp, la care se adauga 89.587 mp, suprafata dependintelor. In cele 4.022 de locuinte erau organizate 4.241 de gospodarii ale populatiei. Unitatile de invatamant, cultura, sanatate, sport si administratie detineau impreuna suprafata de 349.522 mp (revenind unui ludusean inca 23,4 mp). 2.565 de locuinte erau racordate la reteaua de apa potabila a orasului (64%). 3.750 de locuinte erau alimentate cu energie electrica (98%). 3389 de locuinte erau alimentate cu gaz metan (84%).

La 7 ianuarie 1992, Ludusul avea o populatie stabila de 18.619 locuitori. Componenta etnica a populatiei stabile a Ludusului la 7 ianuarie 1992:

– români – 13.083 – maghiari – 4.905

– tigani – 630          – germani – 1

Numarul populatiei stabile pe sexe:

– barbati – 9.078     – femei – 9.541

Un numar de 452 de luduseni erau plecati pe o perioada indelungata din localitate.

Numarul populatiei stabile pe religii:

– ortodocsi – 12.373

– reformati – 3.450

– romano-catolici – 1.153

– greco-catolici – 848

– adventisti – 214

– penticostali – 195

– martorii lui Iehova – 149

– alte religii – 237

Daca la cei 18.619 de luduseni stabili adaugam si pe cei 452 plecati pentru o perioada indelungata de timp din localitate, ajungem la concluzia ca, la 7 ianuarie 1992, Ludusul avea o populatie de 19.071 de locuitori. Un simlpu calcul arithmetic ne conduce spre observatia ca, intre anii 1785 si 1992, populatia Ludusului a crescut de 20 de ori.

In 1992, ludusenii dispuneau de 5.838 de locuinte grupate in 5.730 de gospodarii si 2.996 de cladiri (inclusive blocurile de locuinte). In cele 5.838 de locuinte erau 12.970 de camere de locuit, in suprafata totala de 195.083 de metri patrati.

Destramarea sistemului socialist, defiintarea C.A.E.R.-ului (Consiliului de Ajutor Economic Reciproc), Revolutia anticomunista din decembrie 1989, revenirea de la economia planificata, de tip comunist, la economia de piata, de tip capitalist, au provocat si la Ludus reactii in lant.

Pierderea unor piete si parteneri din fostele tari socialiste, disparitia institutiilor de comanda centralizata, concurenta libera, privatizarea si incurajarea initiativei private au determinat falimentul sau reducerea drastica a activitatii multor intreprinderi si servicii catre populatie. S-au produs noi schimbari in structura demografica a orasului nostru. Sutele de S.R.L.-uri si societati comerciale infiintate aici incepand cu anul 1990 nu au reusit inca sa asigure locuri de munca pentru toti somerii sau sa creeze locuri de munca pentru toti tinerii absolventi ai liceului, scolii profesionale si ai scolii complementare de ucenici.

In perioada 18-25 martie 2002 s-a desfasurat un nou recensamant al populatiei si al locuintelor. Primele date referitoare la acest recensamant vor fi publicate in urmatoarele trei luni. La nivel national au fost implicati 120.000 de recenzori, in judetul Mures – 3.100 de recenzori, iar in Ludus 80 de recenzori. Statul a alocat suma de 830 de miliarde de lei pentru derularea tuturor activitatilor legate de recensamant (plata recenzorilor, procurarea hartiei, tiparirea formularelor si a afiselor, folosirea calculatoarelor, confectionarea insignelor, mapelor, asigurarea pazei, publicarea datelor preliminarii si a celor finale). Un recenzor a fost salarizat cu o suma cuprinsa intre 2.500.000 – 3.000.000 de lei.

Datele finale vor fi de folos guvernantilor, dar in primul rand Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, Ministerului Educatiei si Cercetarii, Ministerului Apararii Nationale, Agentiei Nationale a Locuintelor si Ministerului Finantelor. Foarte interesate de rezultatele recensamantului sunt si cultele, atat cele traditionale (ortodoxa, reformata, romano-catolica, greco-catolica), cat si cele neoprotestante (penticostala, adventista, baptista, s.a.). Partidele politice create pe criterii entice (Uniunea Democrata a Maghiarilor din România – U.D.M.R. si Partida Rromilor) s-au implicat intens in perioada premergatoare recensamântului. Liderii U.D.M.R. i-au indemnat pe secuii din judetele Harghita, Covasna si Mures, pe ceangaii din Moldova si pe tigani sa se declare maghiari. Recompensa: vor primi legitimatia de maghiari, care le confera avantaje, inclusiv economice. Liderii rromilor i-au indemnat pe tigani sa nu se declare nici români, nici maghiari, ci rromi, ca sa poata dovedi ca ei sunt peste doua milioane si ca reprezinta minoritatea nationala cea mai numeroasa. De rezultatele recensamântului se intereseaza si statele vecine a României.

Prof. Mircea Gheborean

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close